Colegiul National „Octav Onicescu”

– 1929-1957 Scoala generala nr.102
– 1957-1970 Liceul real – umanist nr.8
– 1970-1976 Liceul Teoretic Nr. 30
– 1976-1989 Liceul Industrial nr. 27
– 1989-1993 Grup Scolar Industrial IMUC
– Din anul 1993 pâna in 2005 a functionat sub titulatura de Grup Scolar Industrial „Octav Onicescu”
– Din 1 ian 2006 a devenit Colegiul National „Octav Onicescu”

    Descoperirile stiintei, constructiile impresionante ale tehnicii, silintele îndaratnice ale artelor de a smulge imaginatiei interpretari expresive ale emotiei, ale volitiunilor si a gândurilor intime ale omului se succed într-un ritm atât de viu, încât intentia primatului pentru oricare manifestari nu poate fi decât afirmatia unui? eu infatuat.” (Octav Onicescu)

    Primul nostru doctor în matematici cu teza de doctorat în Italia îl avem destul de târziu, abia în 1920. Acest matematician este Octav Onicescu.Este primul român care îsi trece doctoratul în matematici la Roma, obtinând calificativul „magna cum laude” în fata unei comisii alcatuite din 11 profesori universitari si prezidata de Levi-Civita. Octav Onicescu s-a nascut la 20 august 1892, în Botosani, orasul în care s-a nascut si a învatat si marele Nicolae Iorga si în apropierea caruia, la Ipotesti, s-a nascut si a trait Mihai Eminescu.

    Onicescu este fiul lui Vlad Onicescu, din Stefanesti-Botosani, dar stramosii sai dupa tata se trag din Oniceni-Roman, regiunea Bacau. Mama lui Octav Onicescu, Ana, era bucovineanca, de origine macedoneana. Tatal sau a fost functionar. Scoala primara a facut-o în Botosani si tot aici a urmat Liceul „August Treboniu Laurian”, unul din bunele si vechile licee ale tarii, înfiintat în 1858.

    În acest liceu, pe care l-a absolvit cu media 10, a dovedit interes deosebit pentru matematici si filosofie. În 1911 Onicescu a intrat ca student la Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Stiinte, urmând si paralel si Facultatea de Filosofie. În 1913, numai dupa doi ani de studii, si-a luat licenta în matematici si licenta in filosofie. Din 1914 pâna în 1916 a fost profesor de matematici la „Liceul Militar”. În intervalul 1916-1918 a participat la primul razboi mondial.

    În iunie 1920 îsi trece teza de doctorat în matematici. Subiectul acestei teze este: „Sopra gli spazi einsteinieni a gruppi continui di transformazione” (Asupra spatiilor einsteiniene cu grupuri continue de transformare).
În afara de aceasta teza principala, la care a avut conducator stiintific pe Tullio Levi-Civita, Onicescu a sustinut si doua teze suplimentare.

    Dupa sustinerea tezei, Onicescu a plecat în toamna anului 1920 la Paris, unde a tinut în seminarul lui Jacques Hadamard, inaugurat în acel an la Collège de France, doua comunicari despre principiile calculului diferential absolut al lui Ricci si Levi-Civita.

    Fiind la Paris, Onicescu organizeaza în 1921 un seminar pentru matematicienii români Petre Sergescu, Serban Gheorghiu, Alexandru Pantazi, Serban Coculescu.

    Întors în tara, Octav Onicescu îsi trece docenta si este numit conferentiar pentru cursul de mecanica ce se preda studentilor la Fizica sau Chimie de la Universitatea din Bucuresti. La 1 iulie 1929 este numit profesor agregat, iar în 1931 profesor titular, la catedra de Mecanica Teoretica de la sectia de Fizica.

    În 1930 organizeaza Scoala de Statistica din Bucuresti, unde a fost director chiar de la înfiintare.

    Dupa moartea lui Aurel Angelescu, în noiembrie 1938, Onicescu trece ca profesor titular definitiv la catedra de Algebra.

    Ca profesor, Octav Onicescu este un om de ordine, extrem de metodic. Are, ca un întelept, un perfect simt al proportiilor si al contrastelor.

    Onicescu a avut si o deosebita activitate de organizator. El a reorganizat Institutul de Educatie Fizica din Dealul Sprii (1930 si 1940), unde a fost director mai multi ani.

    Între 1934-1937, îndemnat si de Gh. Titeica, Octav Onicescu împreuna cu profesorul de matematici P. Zervos de la Universitatea din Atena au initiat organizarea Uniunii Interbalcanice a Matematicienilor.

    Octav Onicescu a fost conducatorul sectiei de Teoria Probabilitatilor din cadrul Institutului de Matematica al Academiei. A fost membru activ, iar mai târziu membru onorar al Institutului International de Statistica din Haga. Între 1933 si 1948 a fost membru corespondent al Academiei Române, sectia Matematici, devenind membru titular la 4 februarie 1965.

    Remarcându-se printr-o munca continua, sustinuta, timp de peste patru decenii, în stiinta si cultura româneasca, Onicescu a fost un neobosit cercetator si un animator al tinerelor generatii de matematicieni.

    În noiembrie 1962, o data cu scoaterea la pensie din învatamânt, i s-a conferit titlul de „Profesor emerit”, iar pentru grupul de lucrari din domeniul Statisticii Matematice si Calculului Probabilitatilor (1956-1961) i s-a acordat – împreuna cu Gheorghe Mihoc – Premiul de stat pe 1962.